OAMENI SI OAMENI

01. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(5 martie 2019)

Trăim într-o ţară în care cei din fruntea statului nu văd şi nu aud o groază de probleme. Așa că nu ne rămâne decât să trimitem cât mai multe semnale pentru a le reaminti că existăm. Dacă ei ne ignoră nu cred că trebuie să le luăm exemplul, așa că eu mi-am propus un contract cu mine prin care până în lunile iunie-iulie să ajut cât pot de mult Asociația 3compas. Care și-a propus să ofere copiilor cu handicap și părinților acestora dar și altor OAMENI din medii defavorizate speranță și un pic de fericire.

Revin săptămânal cu povești si detalii. Dacă există și alți oameni care vor să-mi fie alături în această încercare vă rog să mă anunțați.
Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

Nu am habar în ce m-am băgat dar sper să văd multe zambete.
.................

02. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(11 martie 2019)

Doar în județul Timiș au fost aproximativ 23.958 de persoane cu dizabilități în anul 2015 dacă ar fi să cred ce spun cei de la Tion: http://www.tion.ro/numarul-persoanelor-cu-dizabilitati-a-crescut-in-timis/1592495. Populația totală a Timișului în ianuarie 2016 a fost de 742.886 de persoane cum anunță pe site Institutul Național de Statistică: http://www.insse.ro/cms/ro/content/populaţia-româniei-pe-localitati-la-1-ianuarie-2016.
La ce vreau să ajung? 3.22% din populația Timișului au un grad mai mic sau mai mare de handicap. Nu știu câți din aceștia nu se pot deplasa decât cu ajutorul unui scaun cu rotile. Dar eu una nu îi văd nicaieri?! Ce ce?

Probabil sunt condamnați atât ei cât și îngrijitorii acestora la o închisoare din cele mai triste. Nu știu câți dintre cei care ar avea nevoie de un scaun cu rotile îl și au, nu știu câți dintre cei care îl au locuiesc într-un loc adaptat lor, nu știu câți dintre aceștia ies din casă? Eu una nu îi văd pe stradă, drept e că nu circul mult. Dar uite…din cauza asta întreb, voi câți ați întâlnit pe parcursul unui an și unde?
Pentru a putea fi transportat un om în scaun cu rotile are nevoie de mașină adaptată acestuia care nu e tocmai ieftină. Are nevoie de un îngrijitor care să fie în putere să-l poată ridica când este necesar. (Cand am fost in vizită la Marius, am vrut să-l mut un pic pe Mariusică să nu cadă de pe pat...mi-a fost aproape imposibil. Revin cu povestea dar să termin ce am de spus acum.)

Sunt mulți oameni care nu-și permit concedii dar eu vorbesc de oameni care nu pot ieși din casă să ia o gură de aer, o tabără pentru aceștia ar fi ca o minune. Eu cred în minuni și cu ajutorul vostru și a Șefului cel mare se pot organiza astfel de ieșiri. Ieșiri în care acești oamneni sunt între ei, își împărtășesc unii altora experiențele, pot crea împreună lucruri. Într-un loc dedicat lor nu trebuie să dea explicații celor din jur de ce poartă scutece copilul de 14 ani, de ce scot sunete ciudate sau de ce au gesturi diferite de marea majoritatea a oamenilor. Un loc unde să le crească stima de sine părinților, îngrijitorilor și copiilor. Un loc în care să descopere că nu sunt singuri pe lume și că mai sunt ca ei și alții. Un loc în care să învețe să trăiască așa cum le-a fost dat. Marius îmi spunea că uneori poate mai bine nu încerci “să faci totul”pentru copil. S-ar putea să îl chinui mai mult încercând orice metodă de a-l *repara. Poate mai bine încerci să accepți ceea ce este și să îi oferi cât mai multe zâmbete și bucurii. Oricum cei mai mulți copii cu probleme sau fără preiau starea părinților sau a celor care îi îngrijesc.

Marius Dan Pascariu reprezintă Asociatia 3 compas și este omul și cauza pe care o susțin în această perioadă. (Voi povesti și de ce-ul meu.) Marius are doi baieți: Mariusică și Flavius. Mariusică este unul din acei copii care au avut ghinionul să fie altfel, el are paralizie cerebrală. Flavius are la rândul lui o altă poveste până la cea în care a intrat în viețile lui Marius și a lui Măriusică deoarece el este proaspăt înfiat. Vă mai povestesc despre ei. Sper să îi cunosc cât mai bine pe toți deoarece sunt lecții de viață pentru oricine și eu cred că trebuie să fie cunoscute astfel de povești. Așa, măcar ca să ne amintim că suntem norocoși sau să vedem că putem zâmbi și dacă suntem într-un scaun cu rotile și avem minte de 8 luni la varsta reală de 14 ani. Despre Mariusică vorbesc aici și despre atitudinea pozitivă a tatălui în fața acestei probleme dificile.

Revin săptămânal cu povești și detalii. Dacă există și alți oameni care vor să-mi fie alături în această încercare vă rog să mă anunțați.
Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

O săptămână frumoasă!
Luisa
.................



03. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(18 martie 2019)

Cred cu tărie că nimic în viața asta nu este întâmplator.

(Iunie 2017)
M: Servus!
Eu: Salut
M: Pictezi?
Eu: Da...dar nu mi-am găsit forma de lucru care să mă satisfacă, așa că destul de puțin.
M: Ceramică?
Eu: Nu am încercat, chiar dacă m-am gândit la un moment dat pentru o amenajare. Am renunțat.
M: Atunci ce faci?
Eu: În primul rând cresc copii mici, ai mei, că mai mulți n-aș putea 😀citesc în disperare de vreun an, mâzgălesc diferite aiureli că poate, poate dau de piatra filosofală, mai fac cate o lucrare de amenajare interioară și altele și sunt si nevastă. Mă bucur de cunostinta!
M: 😀Și eu!
Eu: Văd că și tu construiesti
M: Da și îmi cresc băiețelul...dar nu sunt nevastă
Eu: Poate fi și bine si rau 
Marius: A fost rău 😀
Eu: Pfff... se întâmplă să dai și de "rele" în viață...sper că îți cresti bine fiul.
M: Până acum. Da. Suntem singuri de 9 ani. Sper să fim cât mai mult împreună.
Eu: 🙂 Mă gandesc că nu-i usor...
Marius: Ba da. Dacă iubești atunci e
Eu: 🙂 Zi frumoasa...ne auzim, poate la o cafea.

Nu am aflat decât după un timp că fiul lui este blocat într-o viață dificilă într-un scaun cu rotile.

Voi opri povestea aici deoarece consider ca din simplitatea unei conversații se pot deduce multe despre cum este un om. M. este Marius Dan Pascariu, omul care caută ca prin intermediul Asociației 3compas să aducă un plus valoare societății în general și comunității oamenilor cu dizabilități și a persoanelor defavorizate în particular.

Un exemplu cât se poate de sănătos prin care încearcă să adune bani pentru asociație este acest curs de restaurare care se întâmplă în aceasta perioadă: https://m.facebook.com/events/335925187008451Primul curs de acest tip a fost in 2018: http://www.observatordetimis.ro/…/vrei-sa-afli-notiuni-des…/

Revin cu povești și detalii. Dacă există și alți oameni care vor să sprijine Asociatia 3compas, aici se pot vedea activitățile și intențiile ei de viitor.
Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

O săptămână frumoasă!
LuisaCube

*Voi aduna toate povestile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1
.................


04. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(25 martie 2019)

Unul din “De ce-uri?”
Acum vreo 2 ani am scris așa: Mi-am adus aminte din nou de o tabără în care am mers când eram prin liceu, undeva între ’96-’98. Era cred toamnă, umedă și rece. Eram campați în vreo 10  corturi sau  poate mai multe, nu mai rețin, pe un deal într-o pădure, nu-mi amintesc locația. Lângă, era un soi de refugiu mai de doamne ajută, cu o bucătărie destul de mare, ceva băi și un soi de terasă cu bănci și mese din lemn. Și o pergolă tot din lemn unde ne adăposteam dacă ploua. A plouat, cred zilnic.Ce făceam noi acolo? În fiecare zi veneau câte 15-20 de copiii de la orfelinate sau din medii defavorizate. Trebuia să le facem mâncare și să ne jucăm cu ei. Cum spuneam era frig afară și multă umezeală…a venit prima tură. Erau îmbrăcați în tricouri murdare și umede pe care se vedea câte un numar scris cu vopsea verde sau albastră. Lac din acela cu care vopsești gardul. Nu am multe amintiri care să atîrne atât de greu. Am în memorie un băiețel mic, cred undeva la 5-6 ani, care desena numai roți, multe roți ca cele de căruță. Nu scotea capul din foi și nu dădea drumul la creionul roșu din mână pentru nimic în lume. Nici pentru mâncare și sigur îi era foame la cum mâncau ceilalți ca niște câini foarte înfometați. Am reușit să îi văd ochii albaștri care nu se mai puteau numi așa… nu mai aveau nimic, erau undeva pierduți într-un gol rece și adânc, dacă se poate numi un astfel de gol adânc.Un alt copil ne spunea ceva legat de injecțiile pe care le primesc și care îi fac să se simtă foarte rău. Mai era un băiat, măricel și grăsuț care aduna jucării și tot felul de obiecte în tricou și se plimba printre noi să vadă ce mai are de cules. Nu prea găseai la ei priviri, găseai numai un greu nimic.Mai era încă un baiețel care tot voia să fugă și dacă nu stăteai cu ochii pe el îl vedeai zbughind-o printre corturi în pădure… nu prea avea unde să se ducă, doar spre moarte eventual. Cam așa au arătat câteva zile la rând: frig, umezeală și multă tristete.Cum au fost cu adevărat acele zile nu rețin, nu știu cât de mult s-au deformat imaginile dar cu siguranță ce am simțit simt și acum și revine tare des în minte mea această experiență. Probabil că trebuie la un moment dat să fac ceva cu ea dar încă nu știu forma pe care să i-o dau.

Anul acesta am spus că nu mai caut ce să fac ci pur  și simplu ascult ce-mi indică inima. Totuși cu ajutorul raționalului am clădit nevoia de implicare în această direcție. Văd clar că statul nu are grijă de oamenii săi. Iși bate joc de cei ce plătesc taxe grele darmite de oamenii pierduți prin diferite centre de plasament sau prin spitale. Sunt un oarecare care are o mână mică dar care speră să adune și alte mâini și resurse financiare să ajute “Asociația 3compas” care la rândul ei să ajute copii cu dizabilități și oameni din medii defavorizate.

Aș mai fi vrut să vorbesc despre Iubire și aceptare dar vă invit la un film pe care l-am văzut de curând și care cred că merită văzut indiferent că ești sensibil la categoria de oameni despre care vorbesc aici sau nu: Touch Me Not – Official Trailer: https://youtu.be/-HyzgnKceP0
Adaug și o animație sensibilă: https://youtu.be/Hz_d-cikWmI

Revin cu povești și detalii. Dacă există și alți oameni care vor să sprijine Asociatia 3compas, aici se pot vedea activitățile și intențiile ei de viitor.
Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

O săptămână frumoasă!
LuisaCube

*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1
.................

05. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(28 martie 2019)

V-am mai povestit de Marius Dan Pascariu. Aici vorbea (acum doi ani) despre Timișoara 2021, despre Asociația 3compas și despre viață în general.

Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1

.................

06. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(02 aprilie 2019)

Despre acel mister numit mâine știm ceva sigur? Doar putem să avem idei, presupuneri, speranțe, frici, dorințe etc. Mi se pare că ne îndreptăm tot mai mult spre un individualism extremist sau mai rău către impersonal. Unde parcă și visele sunt înjunghiate încă din fașă, unde legătura numită familie este luată în râs, unde dacă ai un handicap ești degeaba așa că “Valea!” sau unde sensibilitățile nu pot fi spuse și încet-încet nu mai poți spune nimic ca să nu superi pe cine știe cine. Istoricii, filozofii, psihologii sau cine întelege mai bine mecanica vieții sigur au dezvoltat acest subiect mult mai în amănunt. Eu vorbesc despre lucruri simple din exemple proprii, unul din ele este următorul: La din ce în ce mai multe instituții dacă suni îți răspunde un robot-uman care nu reușește să treacă de “Cererea/oferta tipizată”. Cu toate astea observ că oamenii au nevoie conștient sau nu să iasă din acest câmp care se usucă, pe câmpul de luptă, la treabă sau doar la observarea frunzei cum crește. Vă propun un exercițiu de imaginație: Cum ar fi să te trezesti la propriu pe un câmp uscat? Hai să nu mai bat câmpii și să vă povestesc despre care sunt dorințele și speranțele de viitor pentru Casa 3compas.

Casa 3compas cu Marius, Mariusică, Flavius și prietenii acestora vor să creeze o COMUNITATE caldă. (I-aș fi spus intimă dar nu am vrut să fie interpretabil cuvântul) O comunitate unde Marius caută atât să ofere dar să și primească pentru a putea oferi în continuare.
Marius oferă multă energie cum a dovedit deja prin: Cursuri de restaurare, Ateliere de artă, Grup de sprijin și multe altele. Marius mai are un atu care îmi place în general la oameni. El poate să ofere bună dispoziție deoarece are un simț al umorului bine educat și la locul lui.
Mariusică băiețelul lui deși este blocat într-o altă lume într-un scaun cu rotile oferă o anumită gingășie cum o poți primi doar de la un bebeluș deși are 14 ani. Flavius la rândul lui s-a jucat fantastic de fain cu piticii mei. Copii mei au învatat în curtea lor să nu se sperie atât de tare de cățeii lor care deși sunt mari sunt foarte blânzi.

Atât eu cât și Marius căutăm OAMENI care doresc să se implice în mod activ în această asociație.
Prin puterea propriului exemplu avem tupeul să cerșim și bani și vieți. :)
Aici am atașat două prezentări primite de la Marius: https://casaomului.blogspot.com/p/blog-page.html

Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

O săptămână frumoasă!

*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1
.................

07. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(11 aprilie 2019)

Generozitate, noblețe sufletească, mărinimie...hai să nu colectăm doar cuvinte din dicționar (deși și acelea sunt bune ;) )Hai să le punem aripi în inimile noastre! Marius Dan Pascariu se pregătește pentru Masa Generozității (https://3compas.ro/masa-generozitatii/)"Activitatea are are ca scop strângerea de fonduri în vederea susținerii altor activități ale Asociației. Masa Generozității se desfășoară la Mariusică’s Home, în perioada primavară-toamnă. În schimbul unei donații, participanților li se servesc bucate gătite în mod tradițional la bucătăria de la locație. Un alt scop este socializarea și promovarea activităților Asociatiei. Până în prezent, la această activitate au participat mai mult de 100 de persoane."

Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

Numai bine!
*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1

08. 3compas cu Marius, Mariusică și Flavius
(19 aprilie 2019)

Sâmbătă, 20 aprilie Marius, Mariusică și Flavius vă așteaptă la Mariusica's Home!Mă voi bucura tare să ne vedem acolo cât mai mulți, să povestim vrute și nevrute, să curățăm legumele împreună *opțional desigur :) să mâncăm împreună și de ce nu...să ne îmbrățișăm la final cu un “La revedere” în gând. Marius Dan Pascariu are inimă să ajute și minte să știe cum să o facă dar are nevoie totuși și de sprijinul nostru.

Masa Generozitatii are ca scop strângere de fonduri pentru Asociația 3 Compas

Sfârșit de săptămână minunat!

Pagina: https://3compas.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1

3compas cu Marius, Mariusică și Flavius

(6 mai 2019)

Oameni și animale

Unele animale își mănâncă puii bolnavi. Autoreglarea asta naturală nu poate fi aplicată și la om. Cel puțin așa îmi închipui eu. Probabil Mariusică este pe acest pământ dintr-un motiv. Despre Mariusică am mai spus, are paralizie cerebrală, boală care aduce cu ea tot felul de alte probleme. Hidrocefalie, luxație de șold, în anumite cazuri crize asemănătoare celor de epilepsie sunt doar câteva din problemele despre care mi-a spus Marius, tatăl lui.

Nu-mi este ușor dar voi spune pe scurt cea mai veche poveste a “De ce”-ului meu.

Prin ’87- ’89 când încă aveam cravata șoimilor partiei la gât tovarășa învățătoare a spus părinților mei că eu nu aș fi copil de școală normală. Ceva o fi fost diferit la comportamentul ce-l aveam deși cred că și faptul că parinții mei nu erau nici medici, nici profesori, nici nu lucrau prin armată a fost un motiv în plus pentru afirmația asta. La cât păr am lăsat în pumnii ei sigur nu a fost un înger de om. Țin minte foarte vag spitale, encefalograme și tratamente dar cum am fost un copil foarte bolnavicios oricum, nu rețin motivele pentru care eram la doctor din nou. Povestea asta m-a urmărit și o tot car cu mine oricând și oriunde. Mai mult ca sigur datorită ei observ și sunt sensibilă la oamenii cu diferite grade de handicap dar mai ales la cei cu traume psihice. Undeva în 2016 s-au intersectat mai mulți factori în viața mea, moment în care am pus mâna pe frâie și am schimbat macazul într-un mod radical. Mai am mult de muncă la refacerea liniilor, gărilor ...etc

Pictura este una din metodele cu care o tratez pe Luisa cea mică. Deoarece pictura o ajută pe Luisa cea mică, Luisa cea mare speră ca pictura să-l ajute măcar puțin și pe Mariusică. Mariusică la rândul lui o ajută atât pe Luisa mică cât și pe Luisa mare dar și pe mulți alți oameni. Nu trebuie să mă credeți  pe mine. Marius organizează pentru asociație destule întâlniri să îi cunoașteți. (Nu degeaba am vorbit de pictură. Revin la momentul potrivit :) )

Nu am stat foarte mult timp în preajma lui Mariusică dar tare mi-e greu să cred că nu-și dă seama că nu e la fel ca cei din jurul lui. Când se bucură scoate niște sunete dezlânate despre care mai degrabă ai fost învățat să te ferești sau chiar să-ți fie frică. Tu, eu, majoritatea oamenilor știm că bucuria sună ca un râs de copil zglobiu sau ca un clinchet fin de clopoțel, nicidecum ca un scarțâit. Cu toate acestea acel sunet reprezintă pentru Măriusică și tatăl lui bucuria.

Ni se întâmplă uneori să nu știm să ne exprimăm să fim bine înțeleși de cei din fața noastră deși avem în minte mulțimi, mulțimi de cuvinte. Avem cum să arătam și prin dans, pictură sau matematică ce vrem să spunem. Mariusică poate ar ști mai multe ca noi dar nu are cum să ne comunice deoarece limbajul lui e diferit de al nostru.

Când aud de la unele persoane “vreau sa fiu altfel” mă înfurii instant. Nu judec...doar amintesc “să fii altfel” cred că îți este dat, nu poți să vrei. Și nu e treabă așa frumușică să fii altfel...e ca un pact cu diavolul lui “Faust”. Nu știu dacă Mariusică nu își dorește să fie lafel ca cei mai mulți dintre noi. L-aș întreba dacă aș ști cum.

Lumea și curtea lui Mariusică sau a altor copii prieteni cu el trebuie întreținută. Are nevoie de multă, multă iubire dar și de bani. Pentru asta voi fi alături de ei cu ce știu că aș putea face cel mai bine în viața asta și cu implicarea mea și sper și a altora care sunt sensibili la acest subiect. Toate astea pentru Casa 3compas (https://3compas.ro/casa-3-compas/) care să fie un sprijin pentru Mariusică și cei ca el.

Atât eu cât și Marius căutăm OAMENI care doresc să se implice în mod activ în această asociație.

Prin puterea propriului exemplu avem tupeul să cerșim și bani și vieți. :)

Aici am atașat două prezentări primite de la Marius: https://casaomului.blogspot.com/p/blog-page.html

Pagina: https://3compas.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/3-Compas-1497774420540571/

O săptămână frumoasă!

*Voi aduna toate poveștile aici pentru cine este interesat să cunoască mai bine tot contextul demersului meu: https://casaomului.blogspot.com/p/marius-mariusica.html?m=1